S'ABITĂ, sabiţe, s.f. (Iht.) Sabie (2). - Din bg. sabica.
Sursă : DEX'98 (37079)  - spall

S'ABITĂ s. v. albisoară, cosor, obleţ, sorean.
Sursă : Sinonime (207228)  - siveco

S'ABITĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuţă, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiţă.
Sursă : Sinonime (207227)  - siveco

s'abiţă s. f., g.-d. art. s'abiţei; pl. s'abiţe
Sursă : DOR (279529)  - siveco

S'ABIT//Ă¹ ~e f. Peste dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica
Sursă : NODEX (352066)  - siveco

S'ABIT//Ă² ~e f. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului si a papurii; târpan; rizacă. /<bulg. sabica
Sursă : NODEX (352067)  - siveco